A fost INCENDIAR!

Îmi prelungesc starea în noapte cu ritmurile redate de CD. Nu se anunţa nicio schimbare a zilei ce nu a fost una tocmai reuşită. Şi ne-am început plimbarea. Destinaţia era schimbată ori de câte ori o idee o îmbunătăţea. Nu aveam planuri şi poate asta a şi fost farmecul în final. Până la urmă direcţia a fost controlată de ritmurile pe care le auzeam dinspre lac.

Seara a început: la Cafeneaua Actorilor cânta Horia Brenciu. Cei ce mă cunosc dincolo de gândurile pe care le las scrise pe aici ştiu că m-au cucerit de acum 2 săptămâni, când i-am reauzit la festivalul Jack Daniel`s de la Costineşti. Mi-au atras atenţia încă de la Eurovision cu acel colaj foarte bine interpretat, dar a fost o apreciere de moment! La Costineşti am râs, am dansat, am cântat ( 😉 ), de toate. Am pus totuşi acea euforie pe seama mării. Cunosc efectul valurilor asupra mear. Şi totuşi, le spuneam tuturor: “te duc la concertul lui Horia!!”.

Am întâlnit aceeaşi euforie (şi marea nu mai era aproape) în seara asta. Nu ştiu dacă au fost doar sunetele interpretate cu atâta măiestrie sau spectacolul, apropierea de public, flirtul şi complicitatea pe care le-am întâlnit nu numai la Horia, ci la întreaga echipă.

Cred că asta îi uneşte înainte de toate: pasiunea pentru viaţă. Sau nu stiu dacă să trec înainte muzica. Deşi consider că muzicienii ce pun arta înainte de oameni, de public, sunt un pic egoişti în concerte şi poate prea subiectivi, încât nici nu-i mai interesează reacţia acestuia ci caută să retraiască starea ce au avut-o atunci când au compus melodia. Ori asta nu regăseşti în concertele lui Horia. Iubesc, trăiesc şi cunosc oamenii, căci şi-au construit spectacolul (da, cu siguranţă au muncit mult!) oferind publicului ce vrea să asculte. Şi fac lucrul acesta prin personajele pe care le interpretează: avem americani, italieni, cubanezi (aka maramureşeni). Nu i-am reţinut decât numele Andreei, dar mi-au plăcut momentele fiecăruia în parte şi se pare ca şi Denisiei.