…suntem doar dorinţe. La fel de fragili, de o diversitate infinită, cu acelaşi ritm nebun.
Existăm. Înghesuiţi, suprapuşi într-o formă mult prea complexă pentru a fi decodată. Grăbiţi, înmormântaţi în liste. Liste lungi, necontrolate, iluzoriu bifate.
Falsă unitate. Vrem pace, fericire, bunăstare. Le vrem, le alergăm. Părem să semănăm. Ne adunăm, dar ne eliminăm. În final, definim în limbaj propriu fiecare dorinţă. O comunicăm; în acelaşi limbaj. Este recepţionată – întru cu totul alt sistem de semne şi simboluri. Al fiecăruia. Ne dispersăm. Ne dorim mai mult.
Îmi doresc să fim dorinţe. Să ştim să fim dorinţe. Să ştim să ni le completăm. Cum am şti dacă în loc să existăm ne-am expune într-o formă simplă, cu acelaşi înţeles pentru toţi. Pentru tine, pentru mine, pentru noi. Să bifăm numere ale lucrurilor noi învăţate despre EU. Să asculţi despre acelaşi SINE şi SUPRAEU puse în oglindă.
Ne-am înţelege. Ne-am dori să existăm. Şi-am fi bucuroşi că azi rămâne azi până începe mâine şi ştii că dorinţele nu ne sunt coduri secrete, ci le trăim fără să le adunăm.
Să-mi alinieze cineva astrele să-mi pot dori!
Sursa foto: marketshadows.com
Be First to Comment