şi vă scriu despre o echipă. Una ce se construieşte treptat, de la sine, prin proiecte sociale. A fost decembrie cu ale sale prăjituri. Tot pentru mai bine. “Mai binele” unor copii mai puţin fericiţi sau ale familiilor acestora. I-am văzut dincolo de faptele bune din preajma Crăciunului; nu ştiu nimic despre magia acestuia, ci despre puterea unor oameni ce îşi unesc…prăjiturile pentru o satisfacţie mai mare decât cea gastronomică. Fondurile strânse au mers către fundaţia “Ana şi copiii” şi au îndulcit, măcar puţin, sărbătorile unor familii cu nevoi mai mari decât dorinţele unui copil.
Este februarie şi mie-mi miroase iar a mai bine. Ne-am adunat fără brad, luminiţe sau ghirlande. Ornamentele vor fi făcute de noi. Coordonaţi de către Denis am comandat atâtea materiale că înconjurată de ele şi stângăcia mea îmi pare artistică. Broşe, picturi, cercei, şerveţele, brăţări şi tot ce se poate crea cu drag şi inpiraţie. Până pe 22 februarie – când le vom arăta şi colegilor ce mărţişoare am pregătit – vă arăt cu ce vom strânge fonduri pentru o asociaţie de copii:
Până atunci, trag (de) sfori şi mă specializez în noduri. Cu o inspiraţie de pământ, dar cu speranţa până la nori căci petrec tot mai mult timp printre oameni care aleg să trăiască în comunitate şi nu pe lângă ea. Sunt colegii mei!
Cat de frumos! 🙂 Multa bafta si spor la noduri. :*