Update: Cum nu toată lumea are colegi ca ai mei, voiam să vă zic și de aplicațiile pe care mi le-au recomandat și pe care le-am testat și le dau mai departe.
London – Zuti Maps – foarte utilă pentru transport; funcționează offline și pe lângă informații despre transport, găsești și obiectivele turistice pe care le poți vizita la stația respectivă.
London – TripAdvisor – am folosit-o cel mai mult; foarte bune informațiile despre obiectivele turistice, restaurante, parcuri; eu am folosit-o foarte mult și pentru hartă și orientarea către punctul către care voiam să ajung.
Maps.Me – am descărcat harta Londrei pentru a o folosi offline și a evita printurile; am folosit-o mai puțin pentru că utilizam mai mult TripAdvisor;
WiFi Map – pe asta o consideram o bătăie pe umăr pentru Alin căci astfel dorea și el s-o scrie încă de pe plajele amalfitane, doar că ne puneam întrebări despre cât de etică ar fi. Eh, bine, aplicația există, este o comunitate întreținută de useri care te scutesc de a întreba de fiecare dată care este parola wi-fi-ului. Și chiar e funny să vezi că un update din august 2013 e valabil și în octombrie 2014. Dar dacă ai mustrări de conștiință, nu ți-o instala! 😀
The Cloud – acces wi-fi pe o arie destul de mare din zonele 1 și 2 (nu știu pentru restul!), consultați și ofertele lor că sunt chiar OK: am testat pentru intrarea la London Aquarium 1+1 free
Foursquare – cu ocazia asta am aflat că ai nevoie de 2 aplicații ca să ai pachetul complet; eu am instalat doar una – cea pentru recomandări, însă n-am folosit-o, nu prea a reușit să mă convingă Foursquare…
***
Fiecare casă, fiecare stradă, parcurile, transportul și chiar camerele de supraveghere mă opreau în fața oricărei vitrine inexistente, exprimându-mi uimirea. Legi nescrise impun ordinea și bunul simț, deși nu sunt încălcăte nici când sunt scrise peste tot: ”Stand on the right” nu e doar pentru a-ți opri alunecarea dacă îți trece prin cap să folosești scările rulante drept tobogan cum a chicotit un gând simultan și un telefon fără fir în doi.
Ne-am oprit printre vitrinele din zonele 1 și 2 și chiar și așa mi s-a părut că am văzut mult prea puțin din ceea ce oferă Londra. Ne-am scuturat de bagaje și am fugit să prindem Borough Market – piață cu de toate și toate bune și diferite. Iar dacă ochii și papilele nu îți sunt suficient de prinse de taraba negustorului, ești lovit de toate părțile de interjecții internaționale ori de sunetul global al bulbucilor din șampanie plimbați în pahare de plastic cu picior.
Am apus apoi în culorile pastelate ale Portobello Road Market, una dintre cele mai animate piețe de antichități, dar unde branduri actuale precum All Saints se integrează perfect. Aici veți găsi și Museum of brands fondat încă din 1984, descoperit de mine abia după o căutare mai amănunțită în TripAdvisor – London. E uimitor câte pot spune brandurile despre istorie după o plimbare cronologică. Sau cum îți ridică o sprânceană când afli că obiceiurile de Valentine`s au luat amploare în urma primului război mondial când fetele le trimiteau speranță și iubire scrisă celor aflați pe front…Parcă le ierți specularea brandurilor și te bucuri că au existat.
Duminică am ajuns în Columbia Market fiind și singura zi în care este deschisă și ca atare și aglomerată, dar zău că sunt de poveste florile. Probabil cel mai indicat este să ajungi în primele ore ale dimineții, cu un cappuccino și o gogoașă în mână. Mm, perfection!!…
Dacă vreți să vedeți muzeele în amănunt, eu v-aș recomanda să vă cumparați timp și să alegeți zile. În ordinea preferințelor au fost: Museum Of London – atât de frumos mi-a prezentat Londra de ieri și de astăzi că mă și vedeam un Sherlock. Imperial War Museum – nimic frumos: arme, afișe, mărturii și o cruntă și apăsătoare empatie la etajul 3 – The Holocaust Exhibition. Poveștile fiecăruia rulează în zone cheie ale traseului, peste care auzi (nu întâmplător!) discursuriile lui Hitler, iar până să ajungi acolo vedeai afișe, scurte introduceri despre stilul de viață ori despre schimbările din rău în tot mai rău. Cea mai apăsătoare este macheta de la Auschwitz – îți este prezentat pas cu pas fiecare etapă/minciună ce le era spusă oamenilor aduși acolo, iar la final un zid din sticlă era umplut cu încălțări de la cele mai mici mărimi la cele mai mari ori commune ale victimelor. Uneori, puteai regăsi mărturiile din cadrul ședințelor de terapie ale gărzilor. Cel mai mare dușman al omului este omul…
Natural History Museum, Science Museum și Victoria&Albert Museum erau mereu animate de copii ceea ce am simțit-o ca pe o extraordinară reușită: reușeau să îi țină active prin jocuri montate în puncte cheie din muzee: T-Rex era viu, un ”astronaut” le povestește despre viața în spațiu.
London Aquarium e imens și mi-a dat ocazia să stau lângă rechini, pești colorați și să mă joc cu un pinguin bleguț care credea că orice umbrelă care cade e suficient de apetisantă cât să fie vânată. Am stat ca muritorul pe la porți care mai și greșeste ziua cu schimbarea gărzilor, dar am dat peste alt soi de parade – nu știu să vă spun pentru ce erau că eram cu ochii la cai și degetul frenetic pe aparat, deh… Desigur, London Eye nu e de ratat chiar și atunci când oricum plutești pe străzile Londrei. Cu alte cuvinte: lăsați-vă prietenii să vă plimbe pe lângă Big Ben, London Eye, Shakespeare’s Globe Theatre, London Bridge, Millennium Bridge, Tate Modern, London Tower și ai săi 888246 de maci din ceramică ce marchează 100 de ani de la intrarea în război. Regent Street, Trafalgar Square, Oxford Street, Soho, Piccadilly Circus, Hyde Park sunt zone extrem de animate pe care trebuie, trebuie să le frecventați. Și-am mai păstrat o straduță care m-a încântat peste măsură: Fleet Street și a sa cafenea The Fleet Street Press de unde tot am furat câte o poza și am savurat cappuccino. Printre străduțe sau www găsiți și Polishing Colors cu stilul inconfundabil, perfect încadrat în atmosfera londoneză.
Și cum stăteam seara și priveam spre Canary Wharf, reiau rândurile lui Olins și mi se părea totul un rebranding: după o vizită în Tesco ori Asda nu mai sunt doar rânduri, e și emoție. Forme ale endorsementului sunt excelent folosite de Jamie Oliver (nici nu mai știu dacă burgerii chiar au fost delicioși sau au ajuns mesajele care trebuie la noi), Pe Gordon Ramsey, Lorraine Pascale nu i-am zărit decât în librării (btw, Foyles are o cafenea grozavă la etajul 5!). Mi-ar fi plăcut să dăm peste Food Busker, dar am dat doar peste un târg internațional cu cele mai bune empanadas.
Cheers, mate!
Sunt mai multe locatii Jamie Oliver. Unde am mancat eu nu era grozav. Deci poate la mine nu au ajuns acele mesaje. E o problema cu link-ul la Polishing Colors.
Sunt foarte multe; într-adevăr, s-ar putea să fi ”gustat” mesajele. Merci, ar trebui sa meargă și link-ul acum.