Nu-i o întâmplare că cele mai multe povești se adună aici în decembrie. Cum nu e deloc întâmplătoare cana mea de vin fiert de unde vă scriu…
Fără a arunca urme de melancolie asupra Crăciunului, voi dedica o serie de povești despre ce nu se cumpără de Crăciun. Nu salvăm Crăciunul – căci nu a fost niciodată pierdut, ci mai degrabă asaltat de un puternic consumerism ce ne îngroapă emoțiile.
Încep să le scriu din locul unde îmi petrec cele mai multe zile din an, printre oameni care mă trec prin toate emoțiile posibile, printre proiecte în care cred; în locul ce nu e niciodată perfect, dar unde am libertatea să construiesc, să schimb. Stefanini.
*
Încă intru la fel de vulcanic în biroul lui. Mi-a fost manager mai bine de 5 ani și alegeam mereu libertatea pe care mi-o oferea în detrimentul altei funcții de pe piață. Nu-mi promitea niciodată nimic și l-am apreciat pentru asta; e mereu suficient de rezervat în exprimare cât să te facă să-ți pui întrebările care trebuie. Aș vrea să fi preluat relaxarea și buna dispoziție în abordarea oricărei situații, însă când nu-mi iese îl mai provoc la câte o discuție, îi mai propun un proiect curajos și…de cele mai multe ori ne apucăm de lucru. Veseli, că ține la asta. Sabin Gîrlea, Apps Operations Director Stefanini ADC:
Dacă poți să păstrezi doar un cadou din toate cele pe care le-ai primit de Crăciun, pe care îl alegi?
Sabin: Nu mă întrebi mai bine dacă îmi aduc aminte de vreun cadou primit de Crăciun :)? Mi-e tare greu să fac diferența printre amintiri între cele de Crăciun sau cele de la (mult prea multele) alte ocazii. Deci nu cred că pot să aleg niciunul pe care să-l păstrez… Dar promit să mă mai gândesc.
Care e cel mai prezent Crăciun pe care ți-l amintești în pragul celui care urmează să vină?
S: Ultimul, bineînțeles. Deși cadourile de Crăciun mi se par, cum ziceam, o corvoadaă la care aș renunța cu mare plăcere; Crăciunul în sine îmi place destul de mult. De fapt aș păstra doar cadourile pentru copii, bucuria lor e mereu sinceră când primesc cadouri. Pentru oamenii mari, însă, le-aș interzice :). Crăciunul îmi place pentru că acele două zile sunt petrecute întotdeauna cu familia și sunt două zile de tihnă și prilej de a te simți bine împreună cu cei ai tăi cu care nu ai prea multe ocazii să faci asta. În cazul meu e vorba în primul rând de taică-meu. Iar anul trecut chiar am reușit să petrecem și să ne bucurăm împreună cu restul familiei cum nu o mai făcusem demult. Sper să fie la fel și anul ăsta.
Dacă ar fi să dăruiești tuturor același cadou de Crăciun, care ar fi acela?
S: Dacă aș avea puteri nelimitate, armonie aș vrea să dăruiesc tuturor. Altfel, o sticlă de băutură bună :).
Există o tradiție pe care ai păstrat-o sau pe care ți-ai creat-o de Crăciun?
Da, petrecerea în familie a Crăciunului, împreună cu membri ai familiei pe care îi vezi rar în decursul anului. Petrecere însemnând stat în jurul mesei și depănat amintiri cât sunt cele două zile de lungi. În tihna adică, fără grabă sau grijă că trebuie să faci altceva sau să fii curând în altă parte.
Colindele – împodobesc sau nu luna decembrie?
S: Nu. Prea repetitive, prea peste tot. Ar merge câteva dar doar atât. Ca să nu mai zic de filmele tematice care chiar mă deprimă complet.
Dacă mi-ai fi Moș Crăciun, ce cadou mi-ai lăsa sub brad?
S: Hehe. Aproape că m-ai făcut să intru în acea stare de căutare a cadoului perfect pentru cineva. Dar asta e doar o capcană, nu există așa ceva :). Bucuria sinceră de a primi cadouri dispare probabil când se încheie copilăria. Poate la unii niciodată dacă reușesc să rămână mereu copii, nu știu… Așa că hai să rămânem la armonie și o sticlă de vin 🙂
[…] și același Dean Martin continuă să-mi cânte în căști – prea repetitiv mi-ar spune Sabin, dar niciodată prea mult i-aș răspunde. […]