Cum bine spunea proful de legislaţie într-una din povestirile lui cu soacra: dacă ai făcut un accident şi-ai călcat soacra altuia, ăla e fericit, tu necăjit că soacra lui te bagă la puşcărie. Nu e ca şi cum dacă ai trece din nou prin intersecţie şi de data asta respecţi toate regulile de circulaţie, învie şi soacra lui.
Cam aşa e şi cu scuzele! I-ai dat unuia în cap şi arunci un „mă scuzi!” care să te salveze. Ori atunci când îţi ceri scuze, te încearcă ar trebui să te încerce un sentiment de regret, care sentiment nu este tocmai plăcut să-l simţi când te ceartă conştiinţa şi pentru a nu mai trăi cu acea urmă de regret, încerci să nu mai trebuiască să-ţi ceri scuze. Scuzele se repeta, de unde nici urmă de regret…
Ori scuzele tale aruncate la infinit sunt ca cele ale şoferului ce dă peste soacră: fără speranţă!
Be First to Comment