Un om de comunicare trăiește multe aventuri până a-și lega relația de Cuvinte. Și-ntr-o aventură m-am aruncat și eu când am ales Facultatea de Comunicare pentru că voiam să organizez nunți. Am ieșit din horă după un sincron cu brandingul. Am păstrat însă organizarea de evenimente în care pun și acum surprize – indiferent de eveniment. Căci în surprize stă toată emoția, atenția la detalii și amintirea neprevăzutului.
Grădina Japoneză, 10 iunie 2016. Punem la cale toate detaliile administrative, suficiente cât să știe ce are de făcut, destule cât să fie ziua amândurora. Plec din Pipera cu un braț de levănțică și vreo 3 cutii de echipamente. În grădină, un grup de liceeni zâmbea unui fotograf ce le dădea instrucțiuni exacte. Uită să mai zâmbească pentru cameră și îi văd întorși către spectacolul meu: îmi alesesem copacul coplice și îi așez o pătură. Tai, leg, așez, mai schimb. Mă întorc și unul din liceeni intră în joc și-mi face semn. Fug înspre tufiș, mă împiedic, constat că era un cuplu, dar nu al meu. Încep să râd, el regretă că m-a dus în eroare, eu – precaută – decid că e mai bine să stau ascunsă. El a rămas curios și dornic să împărtășească cu ai mei momentul. Când au sosit, martor le-a rămas copacul.
Să aveți o viață frumoasă și plină de complici emoționați, ai mei!
Be First to Comment