Atunci – zile întregi de poveşti. Pe cine prindeam: “măi, măi! stai să-ţi spun!”. Nu ştiu de ce, dar toţi îmi deveneau prieteni şi se hotărau să mă ajute. Şi aşa am reuşit să-mi creez propriul meu JURASSIC PARK. I-am crescut. Mai târziu au început să devină periculoşi… Am salvat apoi lumea! I-am salvat pe mama, pe tata, pe toţi!
Acum – sunt doar “mai ţii minte dinozaurii?” De dragul acelor vremuri aleg câte-o fosilă uitată în coşul de jucării. Jocul s-a schimbat între timp, el stă şi-ascultă:
“Uite, dacă dai click aici primeşti arme şi poţi să-i omori pe droizi!”
Un poop şi o îmbrăţişare,
Vănuţ
Be First to Comment