Cântam fals încă de pe vremea lui Moş Crăciun. Era primul an într-un cartier mai mare, departe însă de vecinul ce-şi juca atât de bine rolul, căci şi părinţii erau nerăbdători să-l primească, poate şi pentru că stăteam ca 3 pinguini pe pat şi ne uitam cu aşa o frică la sacul lui…Dacă nu-mi dă cadoul?De unde ştie că ne-am bătut?Vaai, sacul ală mă dă de gol!!! Întârziaţi cu despachetatul cutiilor, extenuaţi după toată munca depusă, ai noştri părinţi n-au mai avut timp să ne mai pregătească sceneta ce se jucă în fiecare an. Ne-am gândit noi să-l chemăm pe Moş şi ne-am pus pe cântat colinde. Din cartea de muzică. I-am obligat să facă şi bătăi – cum m-a învăţat pe mine doamna. Degeaba! Eram în stare să cântăm până dimineaţa dacă părinţii nu erau prea obosiţi şi-au inventat scuza perfectă: “aşteaptă să adormiţi şi apoi vine. Nu vrea încă să-l vedeţi aici!”
Sunt tradiţii pe care ni le-am format şi păstrat an de an. Sunt poveşti ale Crăciunului în familia Coranga.
În aceleaşi Crăciunuri, în acelaşi judeţ, alte familii. Familii ale 32 de copii. Au şi ei tradiţii: de sărbători obişnuiesc să se întoarcă acasă. Nu pentru a-l găsi pe Moş Crăciun, ci pentru a-şi găsi părinţii împovăraţi de griji şi pentru a număra tot ceea ce le lipseşte de sub brad. Numără şi bradul. Poate spun o poezie, însă nu unui vecin-actor, ci o zic în gol…Poate din superstiţie: toţi copii învaţă o poezie pentru Moş!trebuie repetată…s-o zică bine, dacă vine!? Speranţa lor inspiră, dar loveşte pe atât de tare pe cât loveşte când e spulberată…
Anul acesta adună toate poveştile (ale noastre, ale lor şi sper că şi ale voastre) şi le numim Crăciun Fericit – volumele 1, 2, 3, 4. Mi-a scris Nico într-o zi pe messenger:
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:22:12 PM): te bagi?
Crina Coranga (8/29/2010 8:22:55 PM): in ce,nicolici?
Crina Coranga (8/29/2010 8:24:07 PM): mi-ai scris ceva?ca n-am primit si nu stiu in ce trebuie sa ma bag
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:24:27 PM): vin de craciun home si vreau sa fac ceva frumos daca tot vin.am inceput un proiect: craciun fericit. stiu ca e un centru de zi in vs…
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:24:48 PM): stii ceva de el?
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:25:14 PM): n am scris mai mult
Crina Coranga (8/29/2010 8:25:16 PM): mm, nu prea
Crina Coranga (8/29/2010 8:25:20 PM): aa
Crina Coranga (8/29/2010 8:25:27 PM): si vrei sa mergi la ei de craciun?
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:25:31 PM): da
Crina Coranga (8/29/2010 8:25:35 PM): ok
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:25:37 PM): si alinus se baga
Crina Coranga (8/29/2010 8:25:39 PM): cu ce anume?
Crina Coranga (8/29/2010 8:25:44 PM): la ce te-ai gandit?
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:25:45 PM): sa facem un proiect
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:26:02 PM): sa adunam niste banuti…si sa facem ceva pt ei
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:26:09 PM): de craciun
Sirbu Nicoleta FR (8/29/2010 8:26:23 PM): nu e nimic detaliat
În locul lui a fost odată că de nu s-ar fi întâlnit, în proiecte voluntare nu ar fi muncit, a fost o fereastră de messenger. Şi-au urmat apoi alte zeci de ore în conferinţe, mesaje pe facebook, e-mail-uri, call-uri pe skype – orice ne-ar fi ajutat să lucrăm din Iaşi, Bucureşti şi Copenhaga (binecuvântat fie internetul!). Şi au dus Crăciunul în primăvară, vară şi toamnă. Nico, Alina şi Crina au ales să scrie poveştile celor 32 de copii din centrul de zi din Vaslui, cât pentru toate sărbătorile ce au trecut pentru ei. Un Crăciun Fericit – un an în care sărbătorim Crăciunul alături de ei. Le-am pregătit 4 sezoane în speranţa că societate îi va cunoaşte pentru ceea ce sunt, nu pentru locul în care cresc din prea multe nevoi.
Povestea mea nu are final. Nu are final nici după Crăciun Fericit. Poveştile lor continuă cu noi, cu voi…
Be First to Comment