Tată microbist n-am avut, nici măcar înclinaţiile de portar ale fratelui nu m-au convins; abia înverşunarea bunicului mi-a atras atenţia asupra fotbalului. Cam pe vremea lui Martin Tudor – portar la Steaua – începeam eu să urmăresc cu interes mai întâi meciurile de pe teren şi apoi meciurile din culise. Regulile nu-mi erau străine: obişnuiam să mă uit la meciurile naţionalei; m-am trezit aruncându-mă în discuţii specifice suporterilor, ba chiar profilul de stelist convins mi l-am conturat până la antipatie – poate nefondată – pentru Dinamo: nu mi-a plăcut niciodată jocul, atitudinea din teren a echipei, conducerea.
Vă daţi seama că derby pentru mine nu a fost niciodată Steaua-Dinamo. Nici vorbă! Steaua-FC Vaslui. Acolo aveam…emoţii! 😀 O echipă cu care ţineam deja de 2 ani contra echipei locale ce avea să aducă schimbări oraşului natal. Fără a-i părăsi pe primii, dar dându-le o şansă ultimilor am mers pe stadion pe principiul “cel ce joacă mai bine merită loialitatea mea”.
Am început cu Steaua, am continuat cu FC Vaslui şi… atât. Mă mai opresc la câteva meciuri vizionate cu unchiu`, dar fără un deosebit interes şi fără a mai şti situaţia echipelor.
Pronosticuri? Sigur! Mergem până la capăt: va fi egal cu galeriile (care pe care), poate cu un punct în minus pentru cei ce înjură mai mult, un 2-1 la furtul în teren şi un 0-1 pentru declaraţii. Pe cine pariezi? Chiar nu contează! Mergi tot timpul la câştig cu aceste variante, indiferent de favorită.
Cu cine ţii? Fii suporter. Fii fairplay!
Be First to Comment