București, cine ești?
Sistemul educațional din România nu m-a ajutat mai deloc, însă oamenii (unii) pe care i-am cunoscut da, iar vocea unuia dintre ei o aud mereu spunându-mi: nu vă dați seama că sistemul sunteți voi și că fără voi sistemul nu supraviețuiește! O aud și mă ghidează.
Mă așez în oglinda Bucureștiului și îi pot vedea schimbările: sistemul cedează, presiunea funcționează și oameni își recâștigă din drepturi. O parte. Din oameni și din drepturi. Iar în oglinda asta pe care o tot privesc văd evenimente muncite, piste cerute și neprimite, campanii bune, parcuri cu aromă de bâlci, fumuri, aud strigăte de pe schele și dintre schele zăresc sticlă renovată, localuri aromate, mese fumate.
Am creat un București al nostru pentru noi, doar că nu mai știm să fim noi și mă tem că nici Bucureștiul nu mai știe să fie…sistem pentru noi. E bucățele pe care le oferim, bucățele pe care le respingem, bucățele pe care le peticim.
București, cine ești…cine mai suntem?
Be First to Comment