Secrete de Crăciun

Mi-aș fi dorit să vă scriu de lângă o sobă, de sub orașul amuțit de zăpadă. Sunt, de fapt, cu spatele la un aragaz; un ibric cu vin roșu stă pe foc. E vin de la țară; de la mămaia. E primul meu semn că se apropie sărbătorile și îmi aleg în exces condimentele și portocalele. Tot acum îmi caut și rodiile.

Poate mai devreme decât mine a început să afișeze online-ul diferite sugestii utile pentru cadourile de Crăciun. Ar putea și aceste rânduri să fie doar atât – o sugestie. Dar nu-mi doresc. Rândurile fără poveste le uit și tot ce îmi doresc e să nu ajut oamenii să uite poveștile.

Crăciunul nu este despre cadouri, despre cât de mult poți cheltui pe ceva ce va fi atât de puțin în atenție. Crăciunul este despre acea naivitate și încredere într-un Moș Crăciun ce știe despre tot ceea ce am făcut în an și ce dorințe avem. Ceea ce se pare că nu mai avem. Da, nu există Moș Crăciun…ori poate existăm mai mulți. Am uitat să ascultăm: ce facem într-un an, ce ne dorim, ce am făcut bun, cum am învățat să nu mai facem rău. Am uitat și încercăm să ne amintim fluturând cărți de credit ori cadouri pe care le ținem strâns în brațe înainte de a dărui altcuiva ceea ce ne dorim cu ardoare demult. Dar nu ne permitem…Pentru noi.

Așadar, înainte de a scrie și alte Secrete de Crăciun să ne aducem aminte de listă – nu a ceea ce ne dorim, ci a celor ce vrem să le mulțumim. Pentru că au crezut. Pentru că au revenit la noi an de an. Pentru că au înlocuit cea mai dragă persoană pe care o întâlneam cu emoții de copil, an de an: Moș Crăciun. Să ne amintim să le spunem această poezie în acest an, dorințele vor ști alții să ni le speculeze…1: Pentru că pentru EI, tu vei fi Moș Crăciun.