Puterea și dreptatea îmi stau în cuvinte

…și de cele mai multe ori mi-s mute ori nu le găsesc.

Pe 11 decembrie împărțeam compartimentul cu unul dintre cei mai mari susținători ai PSD Vaslui. Când ceasul se apropia de ora 9, trenul de Gara de Nord, iar telefonul nu-mi arăta decât un ecran negru am știut ce înseamnă apelul scurt pe care susținătorul l-a avut pe coridor. Lacrimile-mi erau și mai amare: era și vina mea! Am strigat prea târziu; eram în tren, dar pierdusem trenul…

Ca orice rană a lăsat urme, dar și învături și o altă voce. Am citit cuvintele oamenilor mult mai inspirați decât mine și le-am repetat de câte ori am putut oricui a vrut să mi le asculte.

Am ajuns în Piața Victoriei în imn alături de prieteni, colegi și foști colegi. M-a zguduit momentul: cred că era pentru prima dată când am cântat cu adevărat, când ne-am cunoscut cu adevărat, când am gustat pentru prima dată patriotismul și am înțeles că va fi o povară grea de dus, una ce ne va hrăni însă speranța.

N-a zis nimeni că e ușor să muncești ziua, să alergi după informații despre jocurile de cuvinte, să îți repoziționezi cererile, să strigi, să sari și a doua zi să o iei de la capăt. Doar că acum spunem cu ușurință România-i țara mea! și pare să o vadă frumoasă o lume întreagă. Și nu i-am câștigat respectul cu grădina carpatică, ci cu a noastră deșteptare.

Acum că ne-am trezit, să nu ne mai culcăm. Să facem politică ori ne va face politica pe noi.

Găsiți-vă cuvintele. Mereu!

Sursa foto: Mihai Mitru