”Ce tot număram acolo” erau zilele rămase până aveam să facem valuri pe malul Belgiei. Primeam în fiecare dimineață un număr și ”!!!!!!!” – entuziasm pus în semne. Am numărat înapoi de la 57, i-am răspuns în imagini de la 46 pentru a-i pune o poveste in fiecare număr. Când am ajuns la 3 ne-am dat seama că ne luase valul încă de la început căci 57 era, de fapt, 58; iar biletul de avion cerea o ”ziua 0”.
Aeroporturile mă bucură mai mult decât doza normală de entuziasm matinal. Sunt în aer înainte de a decola cum s-ar zice. Aterizez în Bruxelles, trecem pe la Stefanini să mai aranjăm un text, să punem punct proiectelor și să ne lansăm într-un city break. Ne-am lăsat purtate de vânt până în Olanda, Sluis. Mie nu-mi spunea nimic deocheat locația, dar aveam să aflu că era faimos pentru sex shops. Cred că și-a pierdut și faima și magazinele, căci n-am găsit decât oameni veseli, ce-ți răspund voios You can take as many pictures as you want. We will sit here and say “cheese!” când le ceri voie să le fotografiezi localurile.
Pentru noi e vasul de la Constanța, pentru ei moara din drum spune că în curând ajungem la mare și locul unde lăsăm înțelesul poveștilor doar pentru noi. Mi-ar fi plăcut să fiu un arhitect acum și să vă construiesc în cuvinte tot ce e frumos în orașul cu case cu multă lumină, cu oameni care nu le vizitează decât în sezon, iar când te simți norocos îi vezi fie în mașinuțele lor de golf, fie călare pe cai. În Knokke aveam să aflu că moldovenii nu știu să ciocnească după standardele polonezilor care insistă să-i privești în ochi după fiecare cheers! . Și nu, pe astea nu le-am numărat. 😉
Am mai descoperit un brand cu poveste: Pierre Marcolini. Este unul din cele 2 branduri belgiene (nu am reținut care este al doilea) care își cultivă singur boabele de cacao în Africa. They had me at fair trading.
Pe Damme vă las să îl vedeți căci pe cât de intim și mic, pe atât de mari și zgomotoase ne erau poveștile și mi-e teamă că nu le pot scoate din context.
Îmi spune Alinuța că găsește melancolie în aceste-mi povești. Nu-i spun niciodată să caute altceva; știu doar că îmi las urme de rânduri care să mă întoarcă în locurile unde mi-e bine. Și mi-e mereu bine alături de ai mei. Ai mei din lume.
Iar aici îi închid în lumea mea…
Be First to Comment