Cum să vă trăiți viața festivalul nu vă spun eu și – ar trebui! – nici alții. Eu vă spun doar povestea, voi îți veți continua sau nu ritmul…
Revelionul meu e Untold: închei un an și încep să îl număr pe următorul, iar singurele rezoluții sunt legate de cazare, transport și colțuri din Cluj de (re)vizitat.
Eu când cânt, zbier la lună dar la Untold e cu scutire – pentru mine, nu pentru urechile publicului. Mai arunci o mână, mai ridici un semn și iar te prinde dimineața nebună cu Armin. O nebunie pe care n-o înțelegi simți din tribune. Îți ții oamenii aproape și sari după confetti: pe ritm, pe lângă ritm, cu ritm și cu artiști. Mulți artiști, prea mulți pentru noaptea prea scurtă. Uneori închid ochii și vibrez cu omul de pe scenă – chiar îi cred când ne spun că de la ei e și mai frumos. Mai bine untolder decât comentator, mai bine visător decât […oricare alt oximoron mai bine ales].
…și uite că am făcut să plouă, să plouă cu Subcarpați (/Frații Grime) și Electric Castle e, în sfârșit, răzbunat #fărănoroi. Iar noi uzi, fericiți și ”fără tencuială” (vorba autorului :)) ).
Dați credit organizatorilor căci a fost foarte bine; mereu căutam și mai bine ca să ratăm binele – iar dacă nu mă credeți pe rând de povestitor, gustați organizarea ca voluntar și o să vă găsiți apoi aprecierea pentru munca din spate. More than you know…
Ne vedem la scări! La anu’.
p.s: Cluj, dragule, ce erai înainte de a deveni The World Capital of Night and Magic? #stophating
Be First to Comment