Când îți reamintești cele trăite ori faci o promisiune pe blog și trebuie să o respecți. Alte fete, aceeași grădină, de această dată doar ca o provocare de aprilie.
Le-am scris. Erau 8, au fost 7. Am ales o zi de miercuri, întâmplarea face că era singura ploioasă conform AccuWeather și totuși singura cu soare conform realității noastre.
Cum orice joc începe cu reguli, ale mele erau legate de încredere, timp și un grup de WhatsApp unde urmau să primească indicii pe parcursul întregii săptămâni.
Înainte de început a fost cafeaua și primul indiciu. Eram la birou și alesesem din lista brandurilor locale – The Coffee Shop: singurii care s-au bucurat să fie complici și au fost de acord să ne prepare cafeaua înainte de program. Nu cred că e o coincidență că tot de acolo luăm și cafeaua pe care o prepară micul barista de acasă.
Cu primul indiciu au început și primele întrebări curioase, urmate de tot atâtea răspunsuri misterioase și seri cu indicii. Pentru că timpul poate fi întors, eu le-am dus în anii cu muzică pop și amintiri copilărești. Gotta slow it down, baby / Gotta have some fun!
Apoi dimineți cu entuziasm. Laugh and the world laughs with you, snore and you sleep alone.
Ca să le aduc la Arcul de Triumf. Miercuri, 08.04.2015, ora 08:00 AM, Andra, Andreea, Cristina, Andreea, Teo, Alice, Iulia aveau să afle la ce munceam de 1 săptămână. Îmi priveam biroul cum îl privesc de fiecare dată înainte de a scrie un e-mail, doar că acum începeam să am emoții. Nu bune sau rele, doar emoții. Even in the familiar there can be surprise and wonder.
Presupuneri, chicoteli și o noapte scurtă mai târziu, m-a adus pe bancheta unui taxi, cu alte indicii matinale și un drum bine stabilit: către The Coffee Shop din Barbu Vlădoianu. După ce m-am văzut cu 8 pricomigdale în mâna stângă și 8 cappuccino în mâna dreaptă, i-o ofer pe a 9 a șoferului căci și pentru el e dimineață la 07:30 și pornim spre Arc după alte indicii.
Aparent jocul fusese învățat căci toată lumea oferea indicii ori analogii cu reclame.
E ora 08:00 AM, fetele au ajuns. Pe fața lor – entuziasm. În sufletul meu – imensă bucurie că cineva a avut încredere să-mi încredințeze timpul fără alte detalii și pentru asta le-am răsplătit. Am uitat să vă spun că nu se cunoșteau între ele; sau nu toate. Dar erau singurele în căutarea a ceva, iar în dimineața aceea…au căutat împreună până la cireși.
Cea mai surpriza suuuuper!!! 🙂 :* sa ne traiesti, Crinule, cu tot cu sufletul tau MARE! :*
Cu drag și pentru dragi! :*
Toata ziua am povestit dimineata mea. Si pozele din telefon imi mai amintesc, din cand in cand, gustul pricomigdalei maritate Vegas-style cu o cafea matinala. Multumim!
Eu va multumesc! :*