Mă pornesc ca tot neamu’ spre concediu, să-mi obosesc pielea la soare. Că trăim sau nu trăim bine, avem şi acum –ca şi atunci – aceleaşi drumuri. Poate mai bogate în gropi şi mai sărace în peisaje. Parte din atunci erau mesele savurate la umbra unui copac cam pe unde kilometrii sunt puţini la număr dar mulţi când îi aştepţi să treacă în acelaşi autoturism incomod.
Atunci mă suna mama să-mi spună să mă feresc de soare, acum m-a sunat Alin că are un „challenge”. Faptul că m-a sunat atât de entuziasmat că vrea să participe într-o cursă pentru asociaţia „Viitor Plus” era suficient. Mi-a povestit: prin participarea lui la Transmaraton va ajuta ONG-ul să planteze un copăcel pentru fiecare nou-născut din România. De unde şi speranţa mea că voi putea transmite şi eu nepoţilor mei aceleaşi momente de atunci de sub umbra unui copac. Căci aşa puţini câţi mai sunt, nu ne ajung nici măcar să-i privim.
Mi-ar plăcea să citiţi această poveste nu pentru mine, nici pentru Alin, ci pentru acel bine (oricât de mic) pe care îl puteţi face atât de uşor şi pentru care Alin Iordache este dispus să alerge 21 de kilometri.
Câte frunze în 50,000 de puieţi, vă mulţumesc pentru susţinerea arătată lui Alin donând pe http://bit.ly/PMbFPF .
[…] transmaratonul pentru Viitor Plus […]
[…] de luni Alin Iordache e în fiecare seară la start pentru Inima Copiilor alături de Paul. Îi susţin pe toţi la un […]