Cu viteza luminii am vorbit despre oameni, ai noştri, proiecte, viitoare proiecte, ADfel. Ne-am întâlnit pentru un tricou. Am descoperit un om pozitiv, a descoperit un idealist. Am stabilit că trebuie să existe o responsabilitate a fiecăruia în parte către fiecare în parte, către comunitate, către orice.
Tricouri purtam cu drag şi înainte. Mi le-au pictat prietenii, iar eu defilez cu mândrie şi le spun povestea celor curioşi. Astăzi am ales un tricou cu donaţie şi povestea lui sper să lumineze o comunitate întreagă. La propriu.
Ursici este un sat la 450 de km de Bucureşti, dar la o şi mai mare distanţă de ceea ce (credeam) avem cu toţii: lumină. Dacă îl vei căuta pe hartă vei găsi comuna Boşorod de care aparţine administrativ. Momentan! Vedem după campania Lumină pentru Ursici dacă îl luminăm şi pe Google. 😉
Chiar şi pentru a purta aceast mesaj am avut nevoie de căldura fierului de călcat…
Acest articol a fost scris beneficiind de toate avantajele curentului electric. Şi-am ales să-l share-uiesc.
UPDATE:
Banii pentru panourile solare au fost strânşi; acum este nevoie de voluntari care să ajute la montarea lor. Pentru cei ce nu vor fi la Transmaraton vă invit să îl susţineţi activ pe Iulian în această acţiune.
Mulţumesc!
Be First to Comment