Secrete de Crăciun

O vorbă mai puțin sesonieră zice să nu judecăm o carte după coperți; poate nu o judeci, dar o cumperi pe cea a cărei poveste ai plăcut-o încă de la prima vedere. Îmi place să mă joc cu această primă vedere. S-ar putea să-mi placă prea mult dacă mă uit – și mă uit în timp ce vă scriu! – la cutia de depozitare a materialelor folosite pentru ambalarea cadourilor. E prea mică, prea la vedere…prea la libera intuiție a celor (posibil) vizați. Merg s-o ascund!…

…

Secretul ambalajelor nu stă în complexitatea modelului ales, ci în aceeași poveste pe care alegi să o spui. Cu ceva ani în urmă aș fi scris că secretul cadourilor stă în…scotch (fâșia transparentă, nu băutura). Nimic nu mă enerva mai tare decât să prind colțurile hârtiei cu scotch ori bold. Tocmai aici era magia: să faci aceste ajutoare să dispară. Ori boldul ieșea ca un popândău, iar scotch-ul stătea întins ca un bețiv în șanț: fără rușine și deloc discret! Aveam o listă cu doamnele care știu magie; aveam să aflu apoi că orice magician are scotch dublu-adeziv.

După trucuri dublu-adezive au urmat pungile de cadouri. Cutreieram multe magazine și zăngăneam mulți clopoței de pe la uși până găseam una care să-mi placă; era greu să fie de calitate (unele erau deja dezlipite), să se lege de cadoul tău sau măcar să aibă un mesaj interesant. Să ridice mâna cel ce nu le-a reciclat pe cele de colecție! Limita mea a fost atinsă odată cu inserția detaliilor aurii/argintii, pe lângă contur.

Cam pe atunci am început să îmi creez o semnătură în ambalarea cadourilor: am exersat îndelung acest truc al capetelor invizibile, însă cu timpul am canalizat toată magia în poveste. Element cu element, încerc să ambalez cadoul în tematică; tot un soi de prefață: biciclistului i-aș fi adăugat elemente din ciclism, chef-ilor le dăruiesc mereu și puțină scorțișoară, artiștilor le dau timp și răbdare în pregătiri, copiilor le dăruiesc entuziasm…În ochii tuturor vei vedea apreciere înainte de a deschide cadoul. Vor încerca să ghicească, vor analiza, vor fi recunoscători și cu siguranță vor ști că e de la tine; că Moș Crăciun și-a făcut timp pentru ei și nu și-a automatizat linia de ambalare…

Apoi cu steluță, să fim realiști:

*nu-l sorcovi – păstrează-l cât mai simplu; s-ar putea ca pe măsură ce descoperi imagini pe Pinterest să vrei să le reproduci și tu. Pe toate, într-unul! Împarte-ți entuziasmul astfel încât să ajungă tuturor.

*fii autentic – contrar aparențelor, ziarul câștigă teren. Recomandarea mea este să alegi de fiecare dată tipărit în România cu bonusurile: găsești un editorial bun pe care îl dai mai departe, cauți o poveste pe care o legi de povestea ta, susții activitatea presei scrise (de calitate!). Uneori, cuvintele înșirate aleatoriu nu spun nimic: încearcă să-mi reproduci ce spune hârtia-ziar…

*experimentează – nu căuta colțurile unei cutii perfecte; orice formă poate susține un ambalaj cu poveste, trebuie să îi găsești personalitatea.

*fii universal – evită template-urile sezoniere: 1. cadourile nu se oferă doar de Crăciun, vreau să îmi pot folosi resursele tot anul; 2. când e prea mult Crăciun, prea peste tot – nu îl mai simți al tău.

*fii personal – poți folosi aceeași hârtie kraft pentru aceleași 5 persoane diferite. Dar împreună cu 5 elemente individuale care să le strige numele.

Exersați și inserați în ghetuțe până mă întorc, în curând, cu…idei de sub ambalaj!