Ți-aduci aminte? Era o zi, o noapte, cu o companie plăcută ce-ți mărturisea senin: ”Îmi place…”. Dacă o ascultai, știai cui va trebui să trimiți rândurile ce tocmai le-a declarat. Cu timpul nu-i mai scriem lui Moș Crăciun, dar aruncăm în dialoguri fiecare dorință pe care o avem cu speranța că cineva le va întoarce înapoi. Nici nu ar trebui să fie prin hornul unei case,ci doar să le simțim în palme – e mai mult decât suficient.
Entuziaștii, văraticii, indiferenții – nu cred să avem nevoie de o cercetare amănunțită pentru a putea declara fără ezitare: toți au dorințe de ambalat. Și cred că despre asta este Crăciunul, dincolo de sărbătoarea familiei. O dată pe an, lângă foc, zăpadă și vin fiert ți se confirmă că viața nu este despre lucruri, ci despre oamenii care ți le oferă.
Da, contrar definiției consumeriste a Crăciunului, e tot mai greu să ne amintim că ceea ce face această sărbătoare pentru noi este să ne ambalaze singurătatea și să o țină închisă sub prag de zâmbete și colinde. Nu e despre lucruri ori servicii pe care ți le poți dărui (și) singur; e despre atenția pe care o primești fără a plăti pentru asta; e despre timp și cunoaștere. Acestea sunt cadourile care ne rămân când scoatem ornamentele și ceasul anunță un nou an, vechi speranțe și aceleași eforturi.
Nu există ”80 de idei de cadouri pentru persoana iubită”, dar există 80 de dorințe pe care persoana iubită le-a ascuns undeva în conversații. Ai tot ce îți trebuie să alegi una și să o așezi în inima celui drag, căci nimeni nu îi poate cumpăra asta. Doar tu.
Be First to Comment