Când te trezeşti cântând cu atâta sete o melodie, vei şti instantaneu că îţi este prea dor. Nu poţi decât să-ţi ignori prezentul şi să-ţi aminteşti de toate câte au fost şi ce a urmat de când existaţi în această formă.
Ţi-aduci aminte de lucruri simple şi cât de mult puteau să schimbe o zi, o seară. De discursuri ţinute când nu voiai să vorbeşti despre suflete pereche şi alte provocări Toastmasters. De cuvintele alese şi înţelesul pe care li-l dădeaţi doar voi, iar ceilalţi puteau doar să aprecieze cele 15 minute pe care le arătaţi. Căci restul trăiţi doar voi. Restul… îşi continuă existenţa în timp ce dorul vă macină doar pe voi.
Doar voi…
Doar noi puteam iubi distanţa pentru a descoperi-separat- sprijinul necondiţionat. Doar noi puteam urî distanţa pentru a vedea-împreună-acelaşi potenţial.
Someone like you and all you know and how you speak…
Be First to Comment